Cu toții devenim anxioși, dar persoanele cu tulburări de anxietate se confruntă adesea cu frică și îngrijorare, care sunt atât intense, cât și excesive. Aceste sentimente sunt însoțite, de obicei, de tensiune fizică și de alte simptome comportamentale și cognitive. Ele sunt dificil de controlat, provoacă un disconfort semnificativ și pot dura mult timp dacă nu sunt tratate. Tulburările de anxietate interferează cu activitățile zilnice și pot afecta viața de familie, socială și școlară sau profesională a unei persoane.
Simptome și modele
Persoanele care suferă de o tulburare de anxietate se pot confrunta cu o teamă sau o îngrijorare excesivă în legătură cu o anumită situație (de exemplu, un atac de panică sau o situație socială) sau, în cazul tulburării de anxietate generalizată, în legătură cu o gamă largă de situații cotidiene. De obicei, ei experimentează aceste simptome pe o perioadă îndelungată – cel puțin câteva luni. De obicei, ei evită situațiile care îi fac anxioși.
Alte simptome ale tulburărilor de anxietate pot include:
- probleme de concentrare sau de luare a deciziilor
- senzație de iritabilitate, încordare sau neliniște
- senzație de greață sau suferință abdominală
- faptul că aveți palpitații ale inimii
- transpirație, tremur sau tremurături
- probleme de somn
- ai un sentiment de pericol iminent, panică sau condamnare.
Tulburările de anxietate cresc riscul de depresie și de tulburări legate de consumul de substanțe, precum și riscul de a avea gânduri și comportamente suicidare.
Există mai multe tipuri diferite de tulburări de anxietate, printre care:
- tulburarea de anxietate generalizată (îngrijorare persistentă și excesivă cu privire la activitățile sau evenimentele zilnice);
- tulburarea de panică (atacuri de panică și teama de continuarea atacurilor de panică);
- tulburarea de anxietate socială (niveluri ridicate de teamă și îngrijorare cu privire la situațiile sociale care ar putea face ca persoana să se simtă umilită, jenată sau respinsă);
- agorafobia (frică excesivă, îngrijorare și evitarea situațiilor care ar putea face ca o persoană să intre în panică sau să se simtă prinsă în capcană, neajutorată sau jenată);
- tulburare de anxietate de separare (teamă sau îngrijorare excesivă de a fi separat de persoanele cu care persoana are o legătură emoțională profundă);
- fobii specifice (temeri intense, iraționale față de anumite obiecte sau situații care duc la un comportament de evitare și la o suferință semnificativă); și
- mutism selectiv (incapacitatea constantă de a vorbi în anumite situații sociale, în ciuda capacității de a vorbi confortabil în alte contexte, afectând în principal copiii).
Oamenii pot experimenta mai mult de o tulburare de anxietate în același timp. Simptomele încep adesea în timpul copilăriei sau adolescenței și continuă la vârsta adultă. Fetele și femeile sunt mai predispuse să experimenteze o tulburare de anxietate decât băieții și bărbații.
Tulburările de anxietate, ca și alte afecțiuni psihice, sunt rezultatul unei interacțiuni complexe de factori sociali, psihologici și biologici. Oricine poate avea o tulburare de anxietate, dar persoanele care au trecut prin abuzuri, pierderi grave sau alte experiențe negative sunt mai predispuse să dezvolte una.
Tulburările de anxietate sunt strâns legate de sănătatea fizică și sunt afectate de aceasta. Multe dintre efectele anxietății (cum ar fi tensiunea fizică, hiperactivitatea sistemului nervos sau consumul nociv de alcool) sunt, de asemenea, factori de risc cunoscuți pentru boli precum cele cardiovasculare. La rândul lor, persoanele care suferă de aceste boli se pot confrunta, de asemenea, cu tulburări de anxietate din cauza dificultăților asociate cu gestionarea afecțiunilor lor.
Tips & Tricks
Hormonii responsabili de buna dispoziție sunt endorfinele, dopamina, oxitocina și serotonina, astfel că:
Endorfinele se eliberează la râs, sport și sex. Dopamina se eliberează în procesul de a obține ceva (de ex: sex, construirea unei relații, rezultate profesionale, rezultate la sală, etc.). Oxitocina se eliberează la conexiune (îmbrățișări și conexiuni sociale) care are și rol analgezic. Serotonina se eliberează în miscare (orice activitate).
Când cortizolul este crescut dă anxietate, hormon de stres. Când e crescut crește al doilea hormon de stres, adrenalina, care te face irascibil, defensiv, pierzi concentrarea, etc. Pentru a reduce cortizolul ai nevoie de somn (fără ecrane și temperatură mai scăzută în cameră) și sport. În cazul în care te gândești că nu ești chiar genul care face sport, apelează la amintirile copilăriei, când aveai activități de grup cu ceilalți copii. Recomand practicarea unui sport care s-a practicat în copilărie, a unui sport pe care să-l practici cu plăcere.